Biserica Sf. Anton: Cea mai veche biserica din Bucuresti

Cea mai veche biserica din Bucuresti se gaseste bineinteles in Centrul Vechi al capitalei pozitionata in centrul fostei Curti Domnesti. Biserica are doua hramuri, Buna Vestire (Blagoslovenia), sarbatorita pe 25 martie si hramul Sf. Antonie cel Mare, sarbatorit de crestini pe 17 ianuarie. Astfel, cea mai veche biserica din Bucuresti este cunoscuta ca biserica „Buna Vestire” sau biserica „Sf. Anton”.

Biserica „Sf. Anton” este singurul lacas de cult ce se mai pastreaza astazi din cele 4 care existau in Curtea Domneasca. Aici, de-a lungul intregii existente a bisericii, s-au inchinat domnitorii Tarii Romanesti ai secolelor XVI-XVIII precum Mihai Viteazul, Matei Basarab, Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu, Nicolae Mavrogheni sau Alexandru Ghica. In acele vremuri biserica „Sfantul Anton” de astazi era cea mai importanta biserica din Cetatea Bucurestiului. Aceasta se mai numea si „Biserica Domneasca Mare” sau „Biserica de Jos”.

Cea mai veche biserica din Bucuresti este ctitorie a domnitorului Mircea Voda, cunoscut si ca Mircea Ciobanul (1545-1554 si 1558-1559). Acesta a refacut curtea domneasca, iar lucrarile de constructie ale bisericii au fost executate de fii acestuia Patrascu Voda (Petru cel Tanar 1559-1568), Radu si Mircea cel Tanar.

Biserica impreuna cu toata curtea domneasca a suferit numeroase asedii de-a lungul timpului. Aceasta a fost pradata si incendiata de invadatori. Dintre evenimentele ce au distrus biserica „Buna Vestire” se numara incendierea din anul 1595 a lui Sinan Pasa, jaful trupelor lui Gabriel Bathory din anul 1611, jaful invaziei turco-tatare veniti sa-l dea jos de pe tron pe Mihnea al III-lea in 1659.

Dupa jaful si distrugerea suferita in anul 1659, biserica a fost refacuta sub domniile lui Grigore Ghica (1660-1664) si Gheorghe Duca (1673-1678).

In timpul domniei lui Grigore Ghica (1672-1673) si Serban Cantacuzino (1673-1678) a fost construit un turn-clopotnita. Acesta a ars intr-un incendiu provocat de un fulger in data de 25 iunie 1691. Mai tarziu, turnul bisericii, a fost refacut de domnitorul Constantin Brancoveanu care i-a adaugat un ceasornic.

Domnitorul Stefan cantacuzino (1714-1716) aduce imbunatatiri bisericii precum: largirea portalului de la intrare si inlocuirea acestuia cu cel actual ce a fost realizat de mesteri ai epocii brancovenesti; a inlaturat zidul ce despartea naosul de pronaos si l-a inlocuit cu trei arcade sprijinite pe coloane de piatra; aadaugat o tampla noua; picteaza interiorul.

Potrivit unui document din vremea domnitorului Constantin Mavrocordat (1730, 1731-1733, 1744-1748, 1756-1758 si 1761-1763) biserica „Sf. Anton” de astazi primeste doua paraclise (capele) pe laturile de nord si sud pana la fereastra absidelor. Biserica principala si cele doua paraclise comunicau prin cate un gol in peretii pronaosului si aveau fiecare altarul lor. Astazi putem vedea locurile unde erau aceste goluri in peretii bisericii.

In anul 1798, in vremea domnitorului Tarii Romanesti Constantin Hangerli (1797-1799), terenurile si constructiile curtii domnesti sunt scoase spre vanzare publica. Banii obtinuti din vanzarea acestora erau folositi pentru noua Curte Domneasca din Dealul Sprii. In aceasta perioada biserica Curtii Vechi decade, iar in jurul acesteia apar tot felul de constructii negustoresti.

In prima jumatate a secolului al XIX-lea biserica ajunge victima a cutremurelor de pamant din 1802 si 1838 si incendiilor din anii 1804 si 1847. In incendiul din 1847, care a fost cel mai devastator pentru biserica, a ars o mare parte a orasului vechi. in aceasta perioada primeste si hramul pe care il are si astazi de „Sf. Anton”, preluat de la o biserica din apropiere ce fusese distrusa in totalitate de incendiu.

In urma incendiului din 1847 (23 martie), imediat incep reparatiile prin staruinta arhimandritului Visarion. Bisericii „Sfantul Anton” i se aduc noi modificari dupa planurile arhitectului austriac Johann Schlatter. Acesta schimba infatisarea bisericii dandui un aspect neogotic. Este adaugata o turla noua neogotica, un mic pridvor, sunt demolate capelele laterale, construite de Constantin Mavrocordat, si se largesc ferestrele. In ceea ce priveste pictura aceasta este refacuta de pictorul Constantin Lecca. Tot in aceasta perioada este realizata catapeteasma de celebrul sculptor Babic si poleita de mesterul Dragomir. Alte lucrari mai sunt inlocuirea tamplei din anul 1715 si construirea unui cafas (balcon rezervat familiei domnesti).

Dupa ultima modificare majora adusa bisericii, aceasta este restaurata prima data in anul 1914 prin grija arhitectului gheorghe Lupu. In acest an s-a refacut turla gotica construita de Schlatter, insa lucrarile au fost intrerupte de izbucnirea Primului Razboi Mondial.

Intre anii 1928-1935 are loc o noua restaurare organizata prin grija Directiei Monumentelor Istorice de arhitectul Horia Teodoru care a dat bisericii „Sf. Anton” infatisarea originala pe care o vedem si astazi.

In aceasta perioada s-a incercat sa se scoata in valoare originalitatea constructiei. Astfel, s-a dat jos tencuiala neogotica din sec. al XVI-lea. Aceasta tencuiala, pe care o vedem si astazi, este alcatuita din fasi orizontale formate din patru randuri de caramida alternate cu zone de mortar despartite in panouri de cate doua caramizi asezate vertical. S-au scos in evidenta profilele soclului si cornisei, pentru aceasta au fost folosite caramizi de fabricatie speciala. Pe fatadele laterale ale bisericii apar golurile ce marcheaza intrarile de legatura cu vechile paraclise (capele) ce au fost inlaturate in 1847 de Johann Schlatter. Singurele aspecte care amintesc de aspectul neogotic al bisericii dat in sec. al XIX-lea sunt arcadele ascutite ale ferestrelor care nu au fost modificate. In interior, au fost inlaturate arcadele ce desparteau naosul de pronaos, iar mormantul ctitorului bisericii a fost subliniat cu un chenar din marmura pe pardoseala. Proscomidia si diaconiconul sunt refacute in forma dreptunghiulara si au fost acoperite cu o bolta mai jos de cornisa. A fost recladita clopotnita si casa parohiala.

O restaurare la cea mai veche biserica din Bucuresti, cu participarea arhitectului Horia Teodoru, a mai fost facuta in anul 1953 cand au fost realizate si sapaturi arheologice in zona Curtii Domnesti.

In anul 2006 s-a montat usa de la altar.

In anul 1007 a fost restaurata vechea pictura realizata in 1847 de pictorul Lecca.

In anul 2008 a fost restaurata catapeteasma realizata in anul 1847, a fost schimbat mobilierul si s-au realizat mai multe obiecte bisericesti.

Astazi, biserica „Sf. Anton” este cea mai veche biserica din Bucuresti si face parte din Centrul Istoric al Capitalei fiind un monument istoric de clasa A situat pe strada Franceza.