Acasa » Tehnologii » Materiale de constructii › Carburi metalice sinterizate

Carburi metalice sinterizate

| |

Industria moderna se bucura astazi de serviciile oferite de unele metale dure si foarte dure care au fost descoperite la inceputul secolului XX. Printre aceste metale foarte dure se gasesc si carburi metalice sinterizate. In continuare vom afla ce sunt acestea si cum se obtin.

La acest articol avem urmatorul cuprins:

Importanta carburilor metalice sinterizate
Carbura metalica. Definitie
Obtinerea de carburi metalice sinterizate
Carburi metalice sinterizate primele metale dure

Importanta carburilor metalice sinterizate

Sculele pentru prelucrarea metalelor fabricate din metale dure au o durabilitatea de peste 50 de ori mai mare fata de cele construite din otel. Ca urmare, un strungar isi sporeste randamentul de cateva ori, deoarece nu este necesar sa opreasca masina pentru ascutirea sculei sale de aschiere. Mai mult decat atat, o piesa poate fi prelucrata la strung la o viteza de aschiere care poate ajunge la 800 m/minut.

Introducerea pe scara tot mai larga a metalelor dure in constructia de masini, pentru scule si unelte, utilaje, aparate si instrumente de masura si control etc. s-a dovedit deosebit de eficienta, fapt ca a condus la un interes crescut si la o dezvoltare rapida in majoritatea tarilor.

Carbura metalica. Definitie

Carbura este un termen care indica un compus de carbon si un alt element sau grup de elemente. In chimie, o carbura metalica reprezinta de obicei un compus chimic alcatuit din carbon (C) si un metal (carbura de fier sau cementina - Fe₃C, carbura de tungsten - WC etc.).

Notiunea de carbura metalica se refera de fapt la un aliaj a carui duritate este de cele mai multe ori asociata cu o buna refractaritate, uneori pana la 2 500°C.

Obtinerea de carburi metalice sinterizate

La inceput, aceste carburi metalice se obtin sub forma de pulbere care apoi este transformata in piesa sau in scula aschiatoare pentru strunguri prin presare si sinterizare.

sinterizare = tratament termic aplicat in special pieselor fabricate din pulberi metalice pentru a le conferi rezistenta mecanica necesara, acestea fiind incalzite la o temperatura situata sub temperatura de topire a principalului component al pulberii; practic aceasta temperatura trebuie sa fie cuprinsa intre 0,75 si 0,80 din temperatura de topire a principalului constituent.

Structura compusului obtinut poate fi asemuita cu a unui zid format din mai multe caramizi. Caramizile reprezinta granulele unui metal dur (carbura de wolfram, carbura de titan etc.). Cobaltul sau nichelul formeaza mortarul sau liantul care cimenteaza aceste granule, le tine la un loc pentru a realiza o bucata compacta.

Carburi metalice sinterizate primele metale dure

Istoria metalelor dure incepe cu carburile metalice, care constituie si in prezent principalele metale dure folosite in tehnica. Carburile metalice au aparut in urma cu 80 de ani, cand chimistul francez Moissan a obtinut, intamplator, carbura de wolfram. Aceasta prima carbura a fost obtinuta intr-un cuptor electric folosit la incercarile lui Moissan pentru realizarea unor temperaturi inalte.

In cursul primului razboi mondial, germanii au utilizat carbura de wolfram la confectionarea filierelor necesare pentru fabricarea sarmelor. Filierele din carbura de wolfram au putut inlocui filierele din diamant care se utilizeaza la producerea sarmelor subtiri din wolfram destinate fabricarii filamentelor pentru becurile incandescente.

In anul 1923, Schroder cimenteaza pentru prima data granelele de carbura de wolfram cu ajutorul cobaltului obtinand binecunoscutul aliaj vidia (Widia). Aliajul lui Schroder continea 6% cobalt si 96% carbura de wolfram. Acesta avand o duritate apropiata de cea a diamantului, primeste denumirea de Widia de la Wie Diamant = ca diamantul.

Alte articole