Este o marime notata A/C ce se afla in stransa dependenta cu proprietatile betonului.
Pentru hidratarea cimentului se consuma o cantitate de 30% din totalul de apa introdus in beton. Pentru a asigura o lucrabilitate a betonului la limita este necesara o cantitate minima de 35% apa. Prin urmare, betonul detine intodeauna un exces de apa, pe langa apa necesara in procesul chimic. Excesul de apa se pierde prin evaporare si da nastere, in structura pietrei de ciment, unor pori capilari si a unor pori de gel. Cu cat cantitatea de apa si cantitatea de ciment este mai mare cu atat volumul porilor creati in urma evaporarii apei din surplus sunt mai mari. Din aceasta cauza, influenta apei de amestec asupra calitatii betonului se apreciaza prin raportul apa ciment.
Raportul A/C este ales in functie de mai multi factori, cum ar fi: finetea de macinare si dozajul cimentului, de suprafata specifica a agregatelor, de lucrabilitatea si consistenta betonului si variaza intre valorile 0,35 si 1,2. Variatia raportului A/C pentru o pastrare constanta a dozajului de ciment se realizeaza prin schimbarea cantitatii de apa. Exista insa posibilitatea obtinerii unei constante constante, prin corelarea raportului A/C cu doza de ciment.
Bibliografie:
- Voinea N. I., Mugioiu D., "Chimie si materiale de constructii", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1969.
|