Acasa » Tehnologii » Arhitectura si design interior › Culoarea alb. Semnificatie si simbolism

Culoarea alb. Semnificatie si simbolism

| |

Culoarea alb, desi este considerata o nonculoare, este simbolul puritatii, al idealului, al limpezimii si prospetimii. In arhitectura romaneasca, albul este un element fundamental al trasaturilor originale autohtone. Finisarea fatadelor constructiilor si a peretilor interior se faceau cu tencuiala varuita ce oferea culoarea alb.

Albul se situeaza la cele doua extreme ale gamei cromatice. Culoarea alb reprezinta atat insumarea turturor culorilor cat si lipsa acestora. „Albul, care adesea este considerat o non-culoare, constituie un simbol al unei lumi in care toate culorile s-au evaporat…” spunea Vasili Vasilievici Kandinsky, un mare pictor si critic de arta al secolului trecut. Albul este golul profund ce precede inceputul. „Din aceasta pricina, la inceput, albul a fost culoarea mortii si a doliului; alba e culoarea giulgiului, a strigoilor, nalucilor. Astfel, primul om alb care s-a aratat negrilor a inspaimantat si a pus pe fuga toate populatiile”, citat din Dictionar de motive si simboluri literare. La originea sa, culoarea alb nu a fost tratata ca o culoare cu conotatie pozitiva, din contra, albul era culoarea lintoliului de inhumare al copiilor si al florilor ce il ornau, in cultura crestina veche.

In zilele noastre, culoarea alb este culoarea ce simbolizeaza lumina. Un important interes ii este cuvenit laptelui gratie culorii sale. In cultura populara, laptele, ouale, faina au o semnificatie pozitiva datorita culorii lor. In mitologia populara, precum si in basmele populare, culoarea alb este atribuia ca un simbol al nemuririi, al fantasticului, Harap-Alb, calul alb, bourul alb etc.

Ca si semnificatie, alb este un termen care se atribuie in nenumarate situatii de vobire. Mai jos avem zece citate din zece surse DEX din perioade diferite ale timpului unde putem urmari simbolistica, semnificatia si pozitivismul cu care este tratata culoarea alb.

ALB, -A, albi, -e, adj., s.m., s.n., s.f. I. Adj. 1. Care are culoarea zapezii, a laptelui; (despre culori) ca zapada, ca laptele. G Carne alba = carne de pasare sau de peste. Hartie (sau coala) alba = hartie care nu a fost scrisa. Rand alb = spatiu nescris intre doua randuri scrise. Arma alba = arma cu lama de otel. Rasa alba = grup de popoare cu pielea deschisa la culoare. G Expr. Alb la fata = palid. Ba e alba, ba e neagra, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici alba, nici neagra = a) nici asa, nici asa; b) fara multa vorba; deodata. F (Despre oameni, adesea substantivat) Care apartine rasei albe. F Carunt. G Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necaji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) pana la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. Fig. Limpede, luminos. G Nopti albe = nopti luminoase, obisnuite in perioada solstitiului de vara in regiunile situate intre paralelele de 50 grade si 65 grade nord si sud, in care nu se produce intunecare completa din cauza ca Soarele nu coboara suficient sub orizont. Noapte alba = noapte petrecuta fara somn. (Rar) Zile albe = viata tihnita, fericita. (In basme) Lumea alba = lumea reala. Magie alba = capacitate a unor persoane de a savarsi fapte neobisnuite, in aparenta miraculoase, care insa pot fi explicate stiintific; (livr.) teurgie. F (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. 4. Fig. Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fara rima. II. S.m. Denumire data, dupa Revolutia Franceza, contrarevolutionarilor si conservatorilor. III. S.n. 1. Culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; culoarea descrisa mai sus. G Expr. Negru pe alb = asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure, scrise. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba (I 1). G (Pop.) Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb folosit in industria vopselelor; ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie); tincvais. Alb de titan = bioxid de titan. IV. S.m. Denumire generica data unor rase de porcine de culoare alba (I 1), crescute pentru productia de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepa. V. 1. S.f. pl. art. Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. G Alba neagra = (tip de) joc de noroc. — Lat. albus.
(DEX/Dictionarul explicative al limbii romane - 2012, Simion E. si altii., Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti 2012).

alb-argintiu, -ie adj. – Alb batind in argintiu– „De aici de sus, orasul are aspectul unei cetati strajuite in cele patru zari de crenelurile alb-argintii ale sirurilor de blocuri din cele mai noi cartiere-oras.“ I.B. 7 VII 73 p. 4 (din alb + argintiu);
alb-ivoriu, -ie adj. – Alb batind in culoarea fildesului – „Pe fatadele inconjurate de schele se astern caramizi ceramice alb-ivorii.“ Sc. 14 V 61 p. 3 (din alb + ivoriu; cf. germ. elfenbein (weiss); Fl. Dimi trescu in LR 4/62 p. 398; FC I 168);
alb-laptat, -a adj. – Alb-opac – „Stelele Kremlinului sunt pre vazute cu geamuri rubinii si albe-laptate, intre care se afla cristal transparent.“ I.B. 26 I 61 p. 3 (din alb + laptat; cf. germ. Milch weiss; Fl. Dimi - trescu in LR 4/62 p. 398; FC I 173);
alb-laptos, -oasa adj. – Alb opac– „Trei mari macelarii sunt in cartierul Drumul Taberei. Toate au tras cu inversunare peste ferestrele mari, dinspre laboratoare, perdea de vopsea alb-laptoasa.“ I.B. 3 X 70 p. 3 (din alb + laptos; cf. germ. Milch weiss; Fl. Dimitrescu in LR 4/62 p. 398);
alb-lumina zílei adj. „Lampa alb-lumina zilei, cu o culoare apropiata de lumina zilei.“ Sc. 3 II 61 p. 2 (din alb + lumina zilei; cf. germ. weiss tageschell; Fl. Dimitrescu in LR 4/62 p. 398).

(Dictionar de cuvinte recente, Editia a II-a, Dimitrescu F., Editura Logos, Bucuresti 1997).

alb (CHIM.) a) Alb de plumb, carbonat basic de plumb; este un pigment alb, cunoscut inca din antichitate si folosit pana in ultimul timp in industria vopselurilor. In present se foloseste numai in mica masura, din cauza proprietatilor sale otravitoare. Sin. ceruzd. b) Alb de titan v. bioxid de titan. c) Alb de zinc v. oxid de zinc.
(Dictionar enciclopedic roman, Vol. 1 A-C, Editura Politica, Bucuresti, 1962).

ALB I n. 1) Culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeata. - A semna in - a semna un document inainte de a fi completat. (E scris) negru pe - nu poate fi contestat; e clar.2) Obiect sau substanta de aceasta culoare. -ul dintilor. -ul ochiului sclerotica.
ALB II -a (-i, -e) 1) Care are culoarea zapezii. - Carne alba carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte alba noapte de nesomn. Versuri albe versuri fara rima. Saptamana alba saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua alba timpul cand s-a luminat de-a binelea.

(Dictionar explicativ si practic al limbii romane).

alb adj. m., pl. albi; f. sg. alba, pl. albe
(Dictionar ortografic romanesc, Editura Litera, Chisinau 2001).

alb, a adj., s.n. 1. Adj. De culoarea laptelui, a zapezii. Noapte -a = noapte fara somn. Nopti -e = nopti luminoase obisnuite in perioada solstitiului de vara in regiunile situate intre paralelele 50 de grade si 65 de grade nord si sud, in care nu se produce intunecare completa. 2. Adj. Carunt. 3. S.n. Culoare obtinuta prin sinteza celor sapte culori fundamentale ale spectrului luminii. • A duce zile -e cu cineva = a trai linistit, in buna intelegere cu cineva. A-i scoate cuiva peri -i = a-i face multe necazuri, a-l sacai, imbatranindu-l. A manca o paine -a = a-si castiga usor existenta, a o duce bine. A semna in = a semna un act care nu este completat. Ba e -a, ba e neagra, se spune la adresa celui care se incurca in explicatii si se contrazice. Cusut cu ata -a = care se vede ca este fals, mincinos. Nici -a, nici neagra = nicicum. - Pl. albi, e.
(Dictionar explicativ al limbii romane de azi, Comsulea E. si altii, Editura Litera International, 2008).

alb1 adj. m., s. m., pl. albi; adj. f., s. f. alba, pl. albe alb2 s. n.
(DOOM/Dictionarul ortografic, ortoepic si morphologic al limbii romane, editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti 2010)

alb, -a adj. dalb, coliliu, ca zapada
(Dictionar de sinonime, Editia a VII-a, Bulgar Gh., Editura Palmyra, Bucuresti 1995).

Alb a. 1. De culoarea laptelui sau a zapezii; 2. Fig. senin, fericit: n’am zi alba din pricina ei Isp. [Lat. ALBUS]. n. coloarea alba: albul ochiului, albus; albul zilei, aurora Isp. m. membru al partidului conservator.
(Dictionar universal al limbii romane, a opta editie, Revizuit si adaugit la Editia a VI-a, Saineanu L., Editura "Scrisul Romanesc", 1929)

alb, -a, albi, -e, adj., s.n. 1. Adj. De culoarea laptelui, a zapezii; rasa alba = grup de popoare care se caracterizeaza prin culoarea deschisa a pielii; versuri albe = versuri fara rima. 2. Adj. Carunt. 3. S.n. Culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; a semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat. 4. S.n. Albul ochiului = sclerotica.
(Dictionar al limbii romane contemporane de uz current, Breban V., Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1980).

Alte articole

Categorii

Comentati cu profilul de Facebook

Culoarea alb. Semnificatie si simbolism

Arc in arhitectura

Bovindou. Definitie

Stilul baroc in arhitectura

Rombadconstruct

Blog

Contact

Urmariti-ne pe: