Acasa » Tehnologii » Lucrari de constructii › Clasificarea depozitelor de deseuri

Clasificarea depozitelor de deseuri

| |

Clasificarea depozitelor de deseuri se face in functie de mai multe criterii. Fie ca sunt vechi sau noi, depozitele de deseuri sunt clasificate dupa natura producatorului, dupa criterii sociale (grad de populare, aria de infestare, efectele asupra sanatatii populatiei etc.), dupa modul de comportare in timp (perioada de neutralizare a deseurilor, durata de viata a depozitului) si dupa solutiile constructive aplicate (etansari, amplasament).

In general, solutiile constructive sunt diversificate in functie de natura materialelor depozitate. Pentru deseuri provenite din industrie, de tipul slamurilor (din minereuri, cenusi etc.) se utilizeaza iazurile de decantare, cu diguri de contur din materiale locale.

Pentru deseurile provenite din activitatea industriala, dar in stare apropiata de starea uscata (steril) se realizeaza hale sub forma unor umpluturi taluzate neetansate.

Pentru deseurile menajere, unele deseuri industriale, deseurile toxice si cele radioactive se utilizeaza depozite capsulate, care prezinta etansari pe tot conturul sectiunii (figura 1).

Fig. 1 - Depozit cu securitate marita

Clasificarea depozitelor de deseuri dupa natura deseurilor

Avand in vedere natura deseurilor, depozitele de deseuri se impart in trei categorii, astfel:

Depozite de deseuri pentru deseuri periculoase (toxice);
Depozite de deseuri pentru deseuri inerte (deseuri care nu se dizolva, nu ard, nu sunt biodegradabile si nu reactioneaza fizic si chimic);
Depozite de deseuri pentru deseuri nepericuloase (deseuri menajere, comerciale, industriale, minerit, electrice, electronice, agricole si de constructii).

Clasificarea depozitelor de deseuri dupa pozitionarea fata de teren

Din punct de vedere al pozitionarii fata de nivelul terenului natural, depozitele pot fi:

depozite supraterane (halde se ses sau de albie, unele depozite capsulate);
depozite de adancime (iazurile de decantare realizate in general in declivitati naturale, haldele de rape, valcele, haldele de cariera si depozitele capsulate);
structuri mixte - o bombinatie intre cele doua tipuri.

Alcatuirea depozitelor capsulate

Principalele parti componente ale unui depozit sunt:

corpul depozitului;
etansarea de suprafata;
etansarea laterala;
etansarea de baza;
sistemele de drenaj.

Corpul depozitului este alcatuit din deseurile depozitate, care in general trebuie sa fie sortate. Elevatia corpului depozitului se realizeaza printr-o sectiune taluzata cu pante de cca. 1:3 si berne circulabile de 5 m. In ceea ce priveste planul central al depozitului, nu sunt impuse conditii geometrice, dimensiunile rezultand din conditiile amplasamentului si cantitatea de deseuri.

Etansarea de suprafata constituie partea superioara a depozitului, avand un rol complex de a proteja mediul de emisia de substante din depozit, de a sigura impermeabilizarea acestuia fata de apele pluviale si de a reincadra pe cat posibil suprafata depozitului in mediul ambiant.

Etansarea laterala existenta in cazul solutiilor de adancime formeaza peretii depozitului realizandu-se fie din pereti de etansare sau prin continuarea etansarii de baza. Rolul acesteia este impiedicarea contaminarii terenului.

Etansarea de baza este partea inferioara a depozitului, partea de contact cu terenul, cu rol efential in impiedicarea infiltrarii noxelor. In acest sens, distanta minima admisibila intre etansarea de baza si nivelul apei subterane este de 1 m. In figurile ce urmeaza se poate urmari schematic solutiile existente pentru asigurarea etansarii de baza.

Fig. 2 - Depozitare deseuri in depozit ingropat in teren natural impermeabil Depozit de deseuri

Fig. 3 - Depozitare deseuri in depozit ingropat deasupra unui teren natural impermeabil Depozit de deseuri etans

Fig. 4 - Depozitare deseuri in depozit prevazut cu captuseala etansa

Etansarile sunt alcatuite in general din alternante de structuri drenante, straturi impermeabile si impermeabilizari minarale, completate cu materiale geosintetice.

Sistemele de drenaj permit colectarea si evacuarea apelor uzate, prevenind infiltrarea acestora sub corpul depozitului. Sistemele de drenaj propriu-zise sunt alcatuite din conducte din materiale sintetice pe straturi drenante, cu diametru de minim 250 mm, conditie impusa de necesitatea inspectarii lor, dar si de verificarea rezistentei la solicitarile provenite din materialul depozitat.

Bibliografie

Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deseuri;
Manea S. si altii, Indrumator pentru proiectul de geotehnica si fundatii, Ed. Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, 1998.

Alte articole