Acasa » Tehnologii » Arhitectura si design interior › Arc in arhitectura

Arc in arhitectura

| |

Fig. 1 - Arc

Arcul este o structura arhitecturala in forma de curba, realizata intr-un zid sau sustinuta de stalpi verticali, coloane sau pilastri. Aceasta componenta arhitecturala a fost folosit pentru prima data in Mesopotamia ca un element de constructie extrem de important. Importanta arcului in constructii se datoreaza faptului ca un arc permite crearea de deschideri in peretii contructiilor (usi, ferestre) si ofera o rezistenta mult mai mare decat o grinda dreapta (buiandrog).

Blocurile de piatra sau caramizile din care este alcatuit un arc se numesc boltari. Boltarul plasat cel mai sus (central) ca inchidere a sistemului de forte se numeste cheie. Partea inferioara a arcului sau subarcul se numeste intrados si este suprafata interna si concava a arcului. Partea exterioara a arcului (partea superioara) se numeste extrados si este este de forma concava.

Arcul in arhitectura, datorita constructiei sale, formeaza un cadru ornamental care uneori merge de-a lungul fetei anterioare a arcului si evidentiaza structura acestuia, acest cadru/banda ornamentala se numeste arhivolta.

Arcul prezinta doua capete care se sprijina pe zid (coloane, pilastri etc.) prin intermediul a doua piese, una de fiecare parte, ce se numesc imposte. Distanta dintre cele doua imposte (extremitatile arcului) se numeste coarda sau lumina arcului.

Fig. 2 - Partile componente ale unui arc in arhitectura

In functie de curba arcului, numita deschidere, arcele pot fi de mai multe feluri, si anume:

arc in plin cintru sau semicircular (arc rotun), este arcul cel mai comun, utilizat in special in arhitectura bizantina (Figura 3, a);
arc segmentar - acest arc este construit aftfel incat sa fie mai putin decat un semicerc (Figura 3, b);
arc inegal (arc rampant) - utilizat in special la scari (Figura 3, c);
arc in potcoava - acesta are forma unei potcoava (Figura 3, d);
arc in ogiva sau arc ogival (arc frant) - arcul reprezentativ pentru stilul arhitectural gotic (Figura 3, e).
arc plat cu umeri - folosit la deschideri mari de peste 3 metri (Figura 3, f);
arc treflat (arc lobat cu 3 lobi) - arcul foarte des intalnit in arhitectura neoromaneasca (Figura 3, g);
arc tricentrat (Figura 3, h)
arc eliptic (Figura 3, i);
arc in acolada (Figura 3, j);
arc depasit;
arc unghiular trunchiat;
arc flexat;
arc maur;
arc parabolic etc.

Fig. 3 - Principalele tipuri de arce in arhitectura
a - arc in plin cintru, b - arc segmentar, c - arc rampant, d - arc in potcoava, e - arc in ogiva, f - arc plat cu umeri, g - arc treflat, h - arc tricentrat, i - arc eliptic, j - arc in acolada.

In DEX (Dictionarul explicativ al limbii romane) cuvantul "arc" este descris in principal ca un element de arhitectura si de constructii dar mai este utilizat si in alte contexte. Mai jos se gasesc cateva texte citate din diferite dictionare explicative (DEX), dar si din ani diferiti.

arc, arce = 1. (mat.) portiune dintr-o linie curba, dintr-un cerc. 2. element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc. o - de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; - butant = constructie in forma de semicerc, in exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza impingerea boltelor gotice; - rampant = arc cu reazemele denivelate.
(Dictionar de neologisme).

arc¹ (portiune de curba) = s.n., pl. arce;
arc² (resort) = s.n., pl. arcuri.

(DOOM/Dictionarul ortografic, ortoepic si morphologic al limbii romane, editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Univers Enciclopedic Bucuresti, 2005).

arc = s.n. 1. (Mat.) Portiune dintr-o curba. 2. (Arh.) Element decorativ si de rezistenta, de forma curba, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc. ˜ de triumf = monument ridicat in amintirea unor fapte importante sau a unor persoane ilustre. Pl. arce.
(Dictionar explicativ al limbii romane de azi, Comsulea E. si altii, Editura Litera International, 2008).

arc = 1. (Mat.) Portiune dintr-o curba, delimitata de doua ouncte ale ei. 2. (Constr.) Element de constructie, avand ca axa o curba plana cu raza mare de curbura in raport cu dimensiunile sectiunii lui transversale, destinat sa suporte incarcarea permanenta si utila, si rezemat astfel incat sa fie impiedicata sau limitata deplasarea extermitatilor datorita deformarii. Arcele se folosesc ca elemente principale de rezistenta la poduri, acoperisuri de hale industriale, la monumente de arhitectura etc. si se executa din lemn, din metal, din zidarie sau din beton armat. Elementele geometrice principale ale arcului sunt: naslerile, cheia, deschiderea, sageata si pleostirea. Dupa felul legaturilor pot fi: arc cu doua sau cu trei articulatii, arc dublu incastrat, arc cu tiranti etc. Arcul se comporta mai bine decat grinzile drepte, compresiunea fiind solicitarea dominanta si incovoierea solicitarea secundara. Pentru consumul minim de material, axa arcului trebuie sa fie cat mai apropiata de curba de presiune. 3. (Arhit.) Element de arhitectura care leaga intre ele doua ziduri, doi piloni, doua coloane etc., facut din caramizi sau din piatra, dispuse astfel incat sa se sustina in spatiu unele pe altele prin actiunea propriei lor greutati. Arcul poate avea diferite forme: arc in unghi ascutit, alcatuit din doua fete inclinate, formand la varf un unghi; este o forma elementaraprecedand tipurile de arce propriu-zise; arc frant (sau in ogiva), format din doua arce de cerc egale care se intalnesc sub un anumit unghi, e folosit, in special, in arhitectura gotica; arc in plic centru, format dintr-un semicerc; arc rampant (nesimetric), folosit la scari; arc trilobat, constituit din trei arce de cerc (trei lobi) si avand centrele pe o curba, (de exemplu parabola, elipsa etc.; Arc butant, arc de sprijin, amplasat in afara cladirii, avand rolul de a prelua si a transmite unui contrafort exterior greutatea si impingerile boltilor; este caracteristic arhitecturii gotice; Arc de triumf, constructie romana monumentala, formata dintr-una sau trei arcade bogat decorate, plasata pe o artera de circulatie sau intr-o piata, pe sub care treceau trupele victorioase la intoarcerea din razboi (ex. arcul lui Traian, arcul lui Constantin, la Roma).
(Dictionar enciclopedic roman, Vol. 1 A-C, Editura Politica, Bucuresti, 1962).

arc = n. 1. coarda, resort. 2. bolta, arcada, boltitura.
(Dictionar de sinonime, Editia a VII-a, Bulgar Gh., Editura Palmyra, Bucuresti, 1995).

arc = arce, s.n. (Mat.) Portiune dintr-o curba. 2. Element de rezistenta al unei constructii arcuite; arc de triumf = constructie monumentala cu una sau trei arcade, ridicata in amintirea unui fapt insemnat.
(Dictionar al limbii romane contemporane de uz curent, Breban V., Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1980).

arc = 1. orice forma incovpiata: trasura de arcuri; 2. Arh. intorsura unei bolti: arc de triumf, monument, in forma de poarta boltita, impodobit cu basso-reliefuri si inscriptiuni; 3. Geom. portiunea unei circumferinte; 4. in tipografie: acolada. [Lat. arcus].
(Dictionar universal al limbii romane, a opta editie, Revizuit si adaugit la Editia a VI-a, Saineanu L., Editura "Scrisul Romanesc", 1929).

arc, arce = s.n. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. F (Element de) constructie in forma arcuita. G Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat.
(DEX/Dictionarul explicative al limbii romane - 2012, Simion E. si altii., Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti 2012).

Alte articole